Internetul

10.Ce este Internetul?


     Internetul este o vastă reţea de calculatoare (mai multe calculatoare legate între ele), care conectează între milioane de reţele mai mici din întreaga lume,o cale de comunicare foarte rapida si atractiva intre oameni.
Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la World Wide Web (www.), reteaua mondială unică de computere interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicare Transmission Control Protocol și Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare deosebită în Statele Unite ale Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency (www.darpa.mil). Această agenție a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de știință, are o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia.Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency (DARPA) (Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA) a avut ideea conceperii  primei rețele de computere interconectate sub numele ARPANET.In conditiile razboiului rece, realizandu-se importanta strategica a informatiei si a calculatoarelor. Ideea creerii unei retele de calculatoare s-a realizat in fapt, in anul 1968.La realizarea structurii initiale a Internetului, au fost implicate o serie de universitati din SUA.In 1969 s-a creat prima legatura intre universitatile UCLA si Stanford. Urmatoarele universitati interconectate au fost UC Santa Barbara si University of Utah.Proiectul a fost sprijinit de către agenția DARPA a ministerului apărării, iar rețeaua de calculatoare care a luat astfel naștere s-a numit Arpanet.Super-rețeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea rețelei Arpanet.S-a dorit realizarea unei structuri formate din calculatoare aflate in diferite puncte din SUA si care sa fie interconectate in asa fel incat, in caz de razboi sau de calamitate naturala, nici unul dintre calculatoare sa nu ramana izolat.În anii 1970 inginerii de la institutele de cercetare militare din SUA au început să își interconecteze în rețele calculatoarele folosind tehnologia telecomunicatiilor. O rețea de calculatoare are de regulă un caracter coordonator-subordonator, adică structura respectivă are calculatoare „egale în drepturi” dar care sunt supuse controlului unui calculator principal, „dirijor”.
În timp, rețeaua s-a extins enorm, dincolo de scopul ei inițial academic și militar și a devenit cunoscută sub numele de Internet. Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul urma să devină cu adevărat independent de platforma harware utilizată. Ca program al Ministerului Apărării al SUA, ARPANET s-a dezvoltat uluitor de repede, la el conectându-se din ce în ce mai multe calculatoare. În 1979 ARPA decide să separe rețeaua în două, una pentru lumea comercială și universitară, și una militară. Cele două rețele puteau comunica în continuare, construindu-se practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA Internet și consacrată ulterior sub denumirea Internet.În anul 1983, din reţeaua ARPANET s-a desprins reţeaua militarã Milnet. Partea care a rãmas din ARPANET a fost destinatã cercetãrii şi învãţâmântului. Ea  a stat la baza reţelei Internet astãzi. La început s-au conectat la ea şi celelalte reţele comerciale şi necomerciale care se dezvoltaserã pânã atunci. Începând din 1990, reţeaua obţinutã prin interconectarea mai multor reţele de tipuri diferite a fost deschisã pentru toatã lumea, atât pentru companiile comerciale şi universitaţi, cât şi pentru persoanele particulare care folosesc calculatoarele de acasã.
În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an. Reţeaua Internet s-a dezvloltat foarte rapid, ajungând ca în 1997 peste 134 de ţãri sã fie conectate la ea. Dacã în 1983 erau conectate la reţea doar 562 de calculatoare, în 1994 erau 221.700 calculatoare, iar în 1997 s-a ajuns la 16.146.000 de calculatoare.Evoluția rețelelor a adus cu sine o redefinire a naturii și limitelor unui calculator. În cuvintele lui John Gage și Bill Joy (de la firma Sun Microsystems), „the network is the computer“ — „rețeaua este calculatorul“. Sistemele de operare și aplicațiile computerelor s-au modificat, incluzând acum capacitatea de a defini și accesa resurse de pe alte calculatoare din rețea (fie informații, fie dispozitive conectate la ele), ca extensii ale resurselor locale. Inițial aceste facilități erau disponibile numai celor care lucrau în medii de înaltă tehnologie, însă din anii 1990, odată cu răspândirea aplicațiilor ca de exemplu e-mail sau World Wide Web, și cu dezvoltarea tehnologiilor de conectare în rețea ieftine și rapide precum Ethernet sau ADSL, rețelele de calculatoare au pătruns peste tot, în toate domeniile vieții.
Aplicațiile Internetului sunt numeroase: în primul rând afișarea de informații mai mult sau mai puțin statice cu formă de text, imagini și sunete (așa-numitele pagini web), apoi poșta electronică e-mail, transferul de fisiere de date și informații, chat, video și video on demand, telefonie și telefonie cu imagine prin Internet, televiziune prin Internet, e-commerce, sondări de opinie, mediu pentru răspândirea știrilor, mediu pentru toate genurile de grafică și muzică, deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanță, grupuri de discuții pe teme prestabilite, jocuri interactive prin rețea, operații bancare (Internet banking) și multe, multe altele. Printre ele, World Wide Web, prescurtat WWW, deseori numit numai "web", este la loc de vârf, deoarece este o aplicație multimedială și integrativă, cu o interfață de utilizator (Graphic User Interface, GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică și simplu de folosit. 

WWW a fost inventat de către Tim Berners-Lee în anul 1993. World Wide Web prescurtat WWW cunoscut si sub numele de Web, este un sistem de documente si informatii de tip hypertext legate intre ele care pot fi accesate prin reteaua mondiala de internet. Documentele accesate prin intermediul internetului rezideaza in diferite locatii, pe diverse calculatoare-server care pot fi regasite cu ajutorul unui URI (Uniform Resource Identifier,sistem universal de identificare a resurselor din web,folosit pentru a identifica si localiza paginile web) univoc,mai pe scurt adresa.
Hypertextul este prelucrat cu ajutorul unui program de navigare in web numit browser,care descarca paginile web de pe un server web si le afiseaza pe un terminal.
În Internet se află un număr imens de informații de cele mai diverse naturi, precum ar fi filme, videoclipuri, cărți, așa-numite audiobooks, muzică și multe altele. De exemplu, o adresă web (adresă Internet) foarte cunoscută este www.youtube.com, aici putându-se găsi practic orice tip de videoclipuri. Această adresă este în același timp și un sit web de exprimare liberă.
In Romania Internetul a patruns relativ incet, multa vreme fiind considerat un lux inutil. Chiar si acum, pentru uz personal, mai ales datorita costurilor foarte mari ale serviciilor, este destul de putin utilizat. Daca din punct de vedere al infrastructurii lucrurile au avansat destul de mult, din punct de vedere al resurselor informatice disponibile evolutia este greoaie.
Daca majoritatea companiilor si chiar unele structuri administrative au inteles ca prezenta in Internet este foarte importanta, inca nu exista resurse si depozite informationale romanesti semnificative. Din acest motiv traficul observat in retea este mai mult de aducere de informatie din exterior decat de export de informatie sau de schimb de informatie in cadrul tarii. Avand in vedere intervalul mare de timp pentru care accesul din Romania la informatii externe a fost oprit, fenomenul este destul de natural. In contextul international actual de afaceri, academic si tehnologic, fenomene ca globalizarea si liberalizarea accesului la informatie potentate de dinamica si nivelul de performanta al dezvoltarilor in domeniul comunicatiilor si al calculatoarelor, sunt deja lucruri comune. Dincolo de granite, in restul omenirii (cel putin in acel rest catre care ne orientam) Internetul a devenit deja cea mai comoda sursa de informatie, in timp ce ceea ce este disponibil despre si din Romania pe Internet este fie vechi, fie incorect, fie lipseste?!
Din pacate, la diferite nivele necesitatea si importanta Internetului pentru invatamant este departe de a fi inteleasa. Se vehiculeaza texte ca  "Nu se face decat acces la informatie pornografica", etc. Poate ca merita sa ne oprim o clipa ca sa explicam putin despre ce este vorba.

Pericolele Internetului si tineretul

Internetul este un depozit imens de informatie, cei care navigheaza in Internet au acces necenzurat la aceasta informatie. Este un fapt pozitiv sau nu?
Circula numeroase povesti "de groaza" referitoare la ceea ce se gaseste in Internet (sit-uri porno, sataniste, grupuri de discutii pe teme "nepotrivite", etc.), la infractiunile care se pot realiza prin Internet (utilizarea de card-uri furate, spargerea de servere protejate, etc.), la posibilitatea de aparitie a unor manifestari ale unor boli de tip psihiatric cu manifestari legate de utilizarea calculatorului sau a navigarii pe Web.
Nu este mai simplu sa evitam astfel de probleme ne permitand accesul tinerilor la Internet? La scara istoriei la inceput informatia s-a transmis din om in om. Evident nivelul de raspandire era limitat la nivel familial, maxim tribal. Fiecare noua tehnologie de comunicatie a largit aria de acces a informatiei. Deocamdata Internetul reprezinta nivelul maxim la care s-a ajuns, un mijloc prin care accesul la informatie transcede granitele de toate tipurile. Eliminand Internetul ramane nivelul anterior (in fond si televiziunea bate destul de departe, discutiile referitoare la ceea ce este acceptabil sau nu pentru a fi difuzat sunt inca deschise), eliminand si nivelul anterior ne putem propune sa ne intoarcem la o stare in timp. Unde este nivelul acceptabil?
Nu ar fi mai simplu sa evitam astfel de probleme reintronand analfabetismul? In fond exista si carti si reviste porno, sataniste, cu un continut "nepotrivit". Daca toate aceste rele vin din afara nu ar fi mai bine sa inchidem granitele in ambele sensuri? Intamplator unii dintre noi am fost "protejati" ani de zile impotriva accesului la informatii "nepotrivite" (ma refer la cei mai in varsta, tinerii erau prea tineri sa bage de seama, ca sunt protejati). Sa cream din nou o patura care are dreptul sa stie ce se intampla in lume si care sa filtreze informatia catre "prostime"?
In privinta posibilitatilor de aparitie a unor manifestari de tip boala, ele apar la persoane care daca nu ar fi avut manifestarile respective in legatura cu calculatoarele le-ar fi avut in legatura cu alte fenomene. Cu alte cuvinte nu sunt induse de calculatoare sau Internet ci reprezinta un mod de manifestare pentru persoane care au oricum probleme psihice.
Sa ne imaginam ca am aduna acum la un loc toate cartile existente in lume. Este bine sau rau sa dam acces unui tanar la toate aceste carti? Se pot imagina diferite scenarii. Unul dintre ele este ca tanarul respectiv s-ar bloca pe primul raft fara sa realizeze ca nu are timp sa citeasca toate cartile si fara sa stie ca limitandu-se la primul raft rateaza capodopere importante. In alt scenariu tanarul se intalneste numai cu carti de oceanografie in timp ce pe el il intereseaza istoria antica. Numarul de scenarii negative se poate dezvolta in continuare. Dar un scenariu in care, in loc sa se repeada la rafturi tanarul o sa consulte catalogul unde pentru fiecare carte este mentionat atat titlu si autorul cat si domeniul si biblioteca din care provine iar in plus va avea si discernamantul sa selecteze ceea ce ii este util pentru dezvoltarea sa intelectuala, nu suna mai bine? Este bine sau nu sa lasam pe tineri in biblioteci?
Cred ca raspunsul se rezuma la o problema de educatie. Daca interesul tinerilor va fi orientat catre informatii "nepotrivite" atunci oriunde or sa se duca vor cauta acest tip de informatie. Daca vor avea discernamant, daca li se va cultiva gustul pentru altceva, atunci vor cauta acel altceva. Nu Internetul este "vinovat" ca in el este continuta informatie "nepotrivita", nici macar cei care o publica nu sunt complet vinovati (scopul lor este sa faca bani, si atat timp cat nu exista un mecanism legal prin care sa li se interzica publicarea unor astfel de informatii, ei sunt in deplina legalitate), vinovati sunt cei care au nevoie de acest gen de informatie, si care, daca nu ar gasi-o in Internet ar cauta-o in alta parte.
Daca tanara generatie nu va fi expusa acestui gen de tehnologie ii vom crea un handicap. Nu se poate pune problema unei integrari euro-atlantice in conditiile in care populatia este analfabeta. Daca nu suntem in stare sa comunicam folosind tehnologiile pe care le utilizeaza toata lumea, de ce ar face altii efortul sa ne inteleaga. Vorbim de un decalaj tehnologic care a aparut si creste sub ochii nostri. Se considera mai nou ca asigurarea accesului la Internet in universitati este o facilitate care trebuie sa fie platita de catre studenti si cadre didactice. Sigur, este o solutie. Asteptam momentul in care plata salariilor cadrelor didactice din universitati se va face de catre studenti si cadre didactice, si evident, pentru ca sa faca aceste plati, acestia vor lucra in unitati care, in afara de salarii vor fi si platitoare de impozite, impozite din care ar trebui sa fie platite cadrele didactice, si tot asa...