B.Componentele externe ale unui PC(Perifericele)

19.B.Componentele externe ale unui PC(Perifericele)

Dispozitivele periferice au rol de a facilita utilizarea mai usoara a calculatorului.

1.Monitorul

Monitorul (Display-ul) reprezintă interfaţa de lucru dintre utilizator şi computer, un ecran pe care se afiseaza informatiile date de calculator. Este asemanator unui receptor TV, dar diferit de acesta in sensul ca nu primeste la intrare semnale de radiofrecventa ci semnale electrice de la placa video.Monitorul poate fi catodic sau cu cristale lichide. Primele generatii de monitoare au fost de tip digital si primeau informatiile sub forma de semnale TTL. Tehnologia a avansat si au aparut apoi monitoarele analogice din ce în ce mai constructive . S-a diversificat oferta , perfectionându-se tehnologiile cristalelor lichide,plasmei si altele . Pentru a conecta un monitor la calculator este necesar un cablu special.

Un monitor se caracterizează prin:
Dimensiunea diagonalei
Posibilitatea de afişare a imaginii color sau monocolor.
Rezoluţia care se referă la volumul de informaţii care pot fi vizualizate pe ecran.

O clasificare sumara  a monitoarelor ar putea fi facuta dupa unul din criteriile :
    
a)Dupa culorile de afisare
-Monitoare monocrome (afiseaza doar doua culori - negru si alb/verde/galben) ; cu niveluri de gri - pot afisa o serie de intensitati între alb si negru ;
-Monitoarele color
     
b)Dupa tipul semnalelor video
-Monitoare digitale : accepta semnale video digitale (TTL) sunt conforme cu standardele mai vechi IBM CGA si EGA . Sunt limitate la afisarea unui numar fix de culori .
-Monitoarele analogice : pot afisa un numar nelimitat de culori .
     
c)Dupa tipul grilei de ghidare a electronilor în tub:
-Cu masca de umbrire : ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzatoare de pe ecran este realizata de o masca metalica subtire prevazuta cu orificii fine
-Cu grila de apertura : în locul mastii de umbrire se afla o grila formata din fibre metalice fine , verticale , paralele , bine intinse si foarte apropiate intre ele.Calitatea acestor monitoare este superioara .
     
d)Dupa tipul constructiv al ecranului:
-Monitoare cu tuburi catodice coneventionale (CRT) , sunt cele mai ieftine de pe piata . Prezinta diferite variante , cele mai întâlnite fiind shadowmask CRT si tuburile Trinitron , cu grila de apertura
-Dispozitive de afisare cu ecran plat (FPD-Flat Panel Display), LCD (cristale lichide) si PDP(Plasma Display Panel) . Sunt utilizate si la laptopuri , fiind net inferioare monitoarelor clasice.
-Ecrane tactile - adauga posibilitatea de selectare si manipulare a informatiei de pe ecran cu mâna;
  Dimensiunile monitoarelor pot de diferite marimi, in functie de preferinte si aplicatii.



2.Tastatura
 
Tastatura este o componentă hardware periferică a calculatorului ce permite utilizatorului să introducă în unitatea centralǎ a acestuia date (litere, cifre și semne speciale) prin apăsarea unor taste. Cele mai folosite tastaturi sunt cele de tip QWERTY. Denumirea vine de la primele șase taste de pe rândul al treilea. Un alt tip de tastaturi este tipul QWERTZ.
Tastatura este probabil cel mai vechi dispozitiv de intrare din structura computerelor moderne, ea fiind inventată încă înainte de apariția monitoarelor și a mausului. Fiecare tastă are asociat un număr de identificare care poartă denumirea de "cod de scanare". La apăsarea unei taste, tastatura trimite sistemului de calcul codul de scanare corespunzător tastei respective (un număr întreg de la 1 la „n” - numărul de taste). La primirea codului de scanare de la tastatură, calculatorul face conversia între numărul primit și codul ASCII corespunzător, în logică binară.Este un echipament periferic care permite scrierea şi transmiterea mesajelor de orice fel către calculator. Este similară maşinii de scris si are in componenta sa un microcontroler care comunica cu sistemul, care la randul sau are un microcontroler integrat pe placa de baza, in acest mod fiind posibila decodificarea semnalelor primite de la taste.
Tastatura ia în considerație nu numai apăsarea (durata) unei taste, dar și momentul eliberării acesteia, fiecare acțiune fiind înregistrată separat. 

Există două categorii de taste:
"taste comutatoare" – au efect când sunt apăsate și/sau când sunt eliberate
"taste de control" - au efect numai atunci când sunt acționate (apăsate)
 
Tastaturile calculatoarelor pot avea una sau mai multe din următoarele caracteristici:
tastaturi standard
tastaturi ergonomice
tastaturi multimedia
tastaturi fără fir
tastaturi speciale
 
Tastatura constă intr-o serie de comutatoare montate într-o rețea, numită matrice a tastelor. Când se apasă o tastă, un procesor aflat în tastatură o identifică prin detectarea locației din rețea. De asemenea, acesta interpretează cât timp stă tasta apăsată, și poate trata chiar și tastările multiple. Interfața tastaturii este formată de un circuit integrat denumit keyboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeți din tastatură operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmițându-le sistemului succesiv.
În cele mai multe cazuri, atunci când apăsăm o tastă, contactul se face cu mici întreruperi, respectiv apar câteva schimbări rapide închis – deschis. Acest fenomen de instabilitate verticală a comutatorului se numește bounce, iar procesorul din tastatură trebuie să îl filtreze, adică să îl deosebească de o tastare repetată intenționat de operator. Lucrul acesta este destul de ușor de realizat deoarece întreruperile produse de instabilitatea verticală sunt mult mai rapide decât tastările repetate cele mai rapide executate de om.
 
Există mai multe tipuri de tastaturi, însă cele mai răspândite sunt tastaturile cu 101 sau 104 taste, diferența între ele fiind dată, în principal, de prezența sau absența unor anumite taste. De exemplu, tastatura 101 nu include tasta numită Windows Logo, în timp ce tastatura de tipul 104 are inclusă această tastă. De obicei tastaturile sunt conectate la calculator printr-un fir introdus într-o mufă specială. Folosirea tastaturilor este extrem de simplă, fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste"), aproape la fel cum se face la mașinile de scris mecanice sau electro-mecanice.

Tastele speciale nu produc apariția pe ecran a niciunui caracter sau semn la apăsarea lor, ci au funcția de a lansa direct comenzi în cazul în care sunt apasate singure sau în cadrul unei combinații cu alte taste. Ele sunt următoarele :
 
"Enter": Este o tastă mare și are de obicei o formă caracteristică de literă "L" privită în oglindă. Tasta Enter are în principal rolul de a determina calculatorul să execute comanda tocmai introdusă. Tasta Enter are într-o mare masură aceeași funcționalitate ca și butonul stâng al mausului. În cazul editării de text apăsarea tastei Enter duce la crearea unui paragraf nou de text, sub cel curent.
"←" (BACKSPACE): Se găsește de obicei deasupra tastei Enter și are rolul de a șterge un caracter (literă, cifră, etc.) dintr-un text, aflat la stânga cursorului. Daca este ținută apăsată ea va determina ștergerea tuturor caracterelor aflate la stânga cursorului.
"↑" (SHIFT): Este o tastă dublă, cea dreaptă găsindu-se de obicei sub tasta Enter, iar cea stângă pe același rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Shift este cel mai des utilizată pentru scrierea cu litere majuscule, pentru acesta trebuind să apăsăm simultan tasta Shift (indiferent care din ele) și tasta literei în cauză.
"Ctrl" (CONTROL): Este o tastă dublă, cea dreapta găsindu-se de obicei sub tasta Shift iar cea stângă pe același rând însă la marginea stângă a tastaturii. Tasta Ctrl este cel mai des utilizată pentru comenzi care sunt lansate în execuție la apăsarea ei simultan cu altă tastă(combinaţii de taste).
"Alt" (ALTERNATE): Este o tastă dublă care se găsește pe rândul cel mai de jos al tastaturii la ambele capete ale tastei alungite ("Spacebar", <spațiu>). Tasta Alt este cel mai des utilizată pentru activarea barei de meniuri a softurilor, dar și pentru comenzi care sunt lansate în execuție la apăsarea unei combinații de două sau chiar trei taste.
"■" (WINDOWS): Este o tastă dublă având desenat pe ea logoul (simbolul) sistemului de operare Windows și care se găsește pe rândul cel mai de jos al tastaturii, lângă tastele Alt. Tasta Windows are același efect ca și butonul "Start" din Windows.Tasta Windows este cel mai des utilizată pentru comenzi care sunt lansate în executie la apăsarea unei combinaţii de taste.
"≡" (TASTA PENTRU MENIUL CONTEXTUAL): Este situată între tastele Windows și Ctrl din partea dreaptă. Apăsarea ei duce la apariția pe ecran a unui meniu contextual, care de obicei constă dintr-o listă de comenzi utile, listă care este specifică fiecărui soft în parte și contextului particular de folosire a acestuia.
"Esc" (ESCAPE): Este tastă poziționată de obicei în colțul din stânga sus al tastaturii. Tasta Esc are într-o anumită măsura o funcționalitate opusă celei a tastei Enter și anume ea ne permite să evitam executarea unei comenzi în situația în care nu suntem siguri că am facut alegerea cea mai bună. Numele tastei este sugestiv, "escape" însemnând scăpare, fuga, evitarea unei situații. Apăsând tasta Esc ne întoarcem de obicei la situația în care putem să cântărim înca o dată decizia în privința unei anumite comenzi. De exemplu atunci când instalăm un soft, tasta Esc ne permite să revizuim opțiunile instalării, înainte de a declanșa procesul de instalare propriu-zis.
"↔" (TABULATOR, TAB): Este poziționată la marginea stângă a tastaturii și are desenate pe ea doua săgeți îndreptate în directii opuse. Tasta Tab este folosită în principal pentru navigarea rapidă între elementele importante ale ferestrei unui soft (de ex. atunci când avem de ales între mai multe opțiuni și dorim să trecem rapid de la o opțiune la alta fără a folosi mausul) sau între legăturile conținute într-o pagină web. Programele editoare de text, cum ar fi Microsoft Word, utilizează tasta Tabulator pentru a introduce tabele cu coloane aliniate.
<spațiu> (SPACEBAR, BARA DE SPAȚIU): Este o tastă lungă aflată pe rândul cel mai de jos al tastaturii. Este folosită exclusiv pentru introducerea de spații goale în texte, de exemplu atunci când trebuie să despărțim cuvintele dintr-o frază. Datorită mărimii și așezării ei este folosită și în foarte multe jocuri pentru că este usor de apăsat fără a ne desprinde ochii de pe ecran.
"↓" (CAPITALS LOCK): Este poziționată pe rândul cel mai din stânga al tastaturii, între tastele TAB și SHIFT. Are funcția de a bloca ("lock") corpul de litere pe care îl folosim intr-un text. Tasta este activată prin apăsare și din acest moment textul va fi scris cu majuscule. Dezactivarea se face prin apăsarea tastei încă o dată; ca urmare textul următor va fi scris cu litere mici. Cand tasta este activata, se va aprinde un led (dioda luminescenta) aflat în partea din dreapta sus a tastaturii.
"Num↓" (NUMERIC LOCK): Determină care este funcționalitatea tastelor aflate în grupul situat în partea dreapta a tastaturii, grup în care este situată și tasta NUM LOCK. Tasta este activată și dezactivată prin repetarea tastării. Atunci când tasta este activată (situația obișnuită) grupul de taste din partea dreaptă este folosit pentru scrierea de cifre. În cazul în care tasta este dezactivată grupul de taste poate fi folosit pentru navigare, în mod similar cu tastele navigationale. Dupa încărcarea sistemului (Windows 98 SE, Windows Vista, Mac OS X) tasta este activată și în consecință grupul de taste din dreapta poate fi folosit pentru scrierea de cifre. În cazul SO Windows XP tasta nu este însă activată și de aceea, în momentul în care dorim să scriem cifre cu tastele din dreapta, poate apare impresia că tastatura este defectă. Soluția este să activăm tasta apăsând-o dupa încărcarea completă a SO, în acest fel putând să o folosim și pentru a scrie cifre.În cazul în care tasta este activată se va aprinde un led aflat în partea dreapta sus a tastaturii.
Tastele de navigare: Grupul tastelor navigationale este împărțit în două subgrupuri și anume pe de o parte tastele HOME, END, PAGE UP, PAGE DOWN, și pe de alta parte tastele direcționale (care au desenate pe ele săgeți). Sunt folosite pentru navigarea în cadrul ferestrelor diverselor softuri sau în cadrul unei pagini de text. Tasta HOME ne duce la începutul unui text, tasta END ne duce la sfârșitul lui, tastele PAGE UP și PAGE DOWN ne urcă, respectiv ne coboară cu o pagină (ecran) în cadrul unui text. Tastele cu săgeți (stânga, dreapta, sus, jos) ne permit navigarea în cadrul unui text cu câte un caracter la stânga sau la dreapta, respectiv cu câte un rând în sus și în jos.
"Del" (DELETE): Este folosită pentru ștergerea unor elemente prezente în fereastra unui soft (fișierele din Windows Explorer, mesajele de poștă electronică în Outlook Express, etc.), dar cel mai frecvent este folosită pentru a șterge caracterele aflate la dreapta cursorului în cadrul unei pagini de text. Poate fi folosită pentru ștergerea unui singur caracter (dacă o apăsăm o singură dată) sau pentru ștergerea unui șir de caractere (dacă o ținem apăsată mai mult timp).
 
În general fiecare soft (program) are prevăzute câteva combinații de taste care permit lansarea unor comenzi, fară a apela la mouse. Numărul de combinații posibile este mare și în general se folosesc combinații de două sau trei taste activate simultan. O combinație de două taste se scrie sub forma tasta1+tasta2 (de ex. Ctrl+A). Semnul + care apare intre taste este o conventie de scriere şi semnifica faptul ca tastele trebuie apasate în acelasi timp pentru ca să fie lansată în executie comanda. Combinațiile de taste trebuie să includă în mod obligatoriu o tastă specială, dar celelalte taste pot fi atât taste speciale (Shift, Tab, etc.), cât și taste obișnuite (tasta A, tasta C, etc.) sau funcționale (F2, F6, etc.).

Tastele ajutătoare pentru combinaţii diverse:

Shift= prin apăsare temporară se pot obţine caracterele din partea superioară a
tastelor, caracterele cu majusculă dacă nu este acţionată tasta Caps Lock,
caractere cu literă mică daca tasta Caps Lock este acţionată.
Ctrl şi Alt= folosite pentru a genera comenzi diverse în diverse combinaţii.
 
De exemplu: combinaţia de taste Alt+F4 sau Ctrl+F4 închide o aplicaţie curentă nu înainte
de a fi întrebaţi   dacă salvăm documentul respectiv
 -combinaţia  de taste Ctrl+5 (luat din blocul numeric) selectează un întreg text    
sau document  
 -combinaţia  de taste Alt+Shift (stânga) schimbă limba folosită prin intermediu
tastaturii mai ales în cazul aplicaţiilor cu texte  
 -combinaţia  de taste Ctrl+Break  întrerupe un program în derulare
-combinaţia  de taste Alt+Shift (stânga) schimbă limba folosită prin intermediu
tastaturii mai ales în cazul aplicaţiilor cu texte  
-combinaţia  de taste Ctrl+Alt+Del reiniţializează sistemul de operare al
computerului (se foloseşte în diverse situaţii limită).
-combinaţia  de taste Shift+Tab deplasează cursorul invers pe drumul pe care a
mers folosind tasta Tab .
-combinaţia  de taste Ctrl+Esc activează meniul Start.
 
Observatie: există şi alte combinaţii de taste foarte utile iar utilizatorul poate adăuga pentru anumite sarcini alte comenzi simple sau complexe (macro-comenzi).
 
Folosirea tasturii pentru a scrie texte în limba română era imposibila deoarece pana la aparitia Windows Vista nu exista suport pentru limba română, în sistemele de operare Windows.Singura tastatură ergonomică pentru limba română existentă este tastatura Popak, creată în anul 2008. Autorul se numește Nicolae Popa (de unde și numele tastaturii).Caracterele cu semne diacritice folosite în limba română sunt ĂÂÎȘȚ/ăâîșț, nu erau afisate corect, fiind o eroare a sistemului de operare pana la lansarea sistemului de operare Windows Vista. Lansarea noii versiuni a sistemului de operare Microsoft Windows Vista a adus unele schimbări majore. Începând cu versiunea Vista, sistemul de operare Windows este capabil să creeze texte scrise corect în limba română, cu condiția folosirii aplicațiilor cu capabilități Unicode. Prin comparație cu versiunile precedente ale sistemului de operare, începând cu Windows Vista au fost corectate aproape toate problemele: tastatura românească standardizată a fost implementată în sistem si toate fonturile de bază („core fonts”) au fost revizuite și sunt compatibile cu limba română, iar câteva (șase) fonturi nou introduse sunt de asemenea compatibile cu limba română sub aproape toate aspectele.
 
3.Mouse-ul
 
Mouse-ul este un dispozitiv dedicat pentru calculatoare care se manevreaza cu mâna şi care constă dintr-un mic obiect din material plastic, echipat cu unul sau mai multe butoane şi modelat astfel încât să stea comod si în mod natural sub mână. Partea inferioară a maus-ului conţine un dispozitiv care detectează mişcarea maus-ului relativ la suprafaţa pe care stă. Mişcarea 2D a maus-ului este de obicei transformată în mişcarea unui cursor pe ecran , astfel prin intermediul lui sunt comunicate informatii catre calculator. Denumirea de maus provine din limba engleză (mouse) şi înseamnă şoarece. Această denumire i-a fost atribuită deoarece firul de legatura ale modelelor timpurii semăna cu coada unui şoarece şi pentru că mişcarea cursorului pe ecran seamănă cu mişcarea unui şoarece.
Maus-ul a fost inventat de Douglas Engelbart la Stanford Research Institute în anul 1963 după un vast test de utilizabilitate. Dispozitivul a fost denumit şi bug (în engleză, înseamnă gândac), dar denumirea a dispărut în favoarea celei de maus (mouse). A fost unul din cele câteva dispozitive de indicat, dezvoltate pentru Sistemul On-Line al lui Engelbart NLS Computer, care era un sistem atât hardware cât şi software. Celelalte dispozitive au fost dezvoltate pentru a se folosi de alte mişcări ale corpului; cum ar fi dispozitive montate pe cap şi ataşate de bărbie sau nas; dar în cele din urmă maus-ul a câştigat datorită simplităţii şi comodităţii sale.În mod normal maus-ul se cuplează la portul serial, în general la COM1.

Datorita dezvoltarii tehhnologiei, au aparut:
1. maus-uri mecanice;
2. maus-uri optice;
3. maus-uri cu laser.

Maus-urile optice în comparaţie cu mausurile mecanice au unele avantaje. Maus-ul optic foloseşte un LED roşu pentru a proiecta lumină pe suprafaţa urmărită.Suporterii maus-urilor optice pretind că acestea funcţionează mai bine decât maus-urile mecanice, nu necesită întreţinere şi durează mai mult deoarece nu au părţi în mişcare. Cu toate că curăţarea unui maus cu sistem mecanic este foarte simplă, maus-urile optice nu au nevoie de întreţinere, în afară de aceea de a îndepărta scamele care s-ar putea aduna sub emiţătorul de lumină. Suporterii maus-urilor mecanice, pe de altă parte, susţin că maus-urile optice nu pot funcţiona corect pe suprafeţe transparente sau reflectante (aceasta incluzând multe mausepaduri comerciale, care pot provoca indicatorul maus-ului să se deplaseze necontrolat în timpul funcţionării), cu toate că această problemă poate fi rezolvată prin cumpărarea unui mauspad adaptat maus-urilor optice.
Maus-urile cu putere de calcul a imaginilor mai slabă, au deasemenea probleme cu mişcările rapide, dar maus-urile performante urmăresc la viteze de peste 100 cm pe secundă. Probabil cel mai puternic argument în favoarea maus-urilor mecanice este consumul scăzut de putere în configuraţii wireless. Un maus mecanic wireless are nevoie de un curent electric de aproximativ 5 mA sau mai puţin, spre deosebire de maus-urile optice care au nevoie de obicei de aproximativ 25 mA pentru a pune în funcţiune LED-ul sau dioda laser. Maus-urile optice mai vechi pot folosi şi mai mult curent. Asta poate conduce la o autonomie mult redusă şi schimbări frecvente ale bateriilor, făcându-le astfel nepotrivite pentru lucrul continuu. Este important de observat că deoarece maus-urile optice funcţionează pe baza imaginii LED-ului reflectată de suprafaţa mauspadului, performanţa lor pe mauspaduri multicolore este uneori nesigură; maus-urile mecanice nu suferă de această limitare.

Spre deosebire de mecanismul de detectare a mişcării, butoanele maus-ului s-au schimbat foarte puţin, în principal variind în formă, număr şi plasament. Primul maus al lui Engelbart avea un singur buton, dar curând numărul de butoane a fost crescut la trei. Maus-urile comerciale au doua sau trei butoane, cu toate că la sfârşitul anilor 1990 au aparut si maus-uri care aveau mai multe butoane.Cele mai frecvente sunt maus-urile cu două butoane. Cel mai obişnuit scop al celui de-al doilea buton este de a invoca un meniu contextual în interfaţa utilizatorului, care conţine opţiuni specifice elementului de interfaţa peste care este poziţionat indicatorul.
Aceasta este folosită de sistemul de operare Microsoft Windows în configurarea lui implicită, precum şi altele. Butonul principal este poziţionat de obicei în partea stângă a maus-ului. La  maus-urile cu trei butoane, apăsarea pe butonul din mijloc este folosită pentru o acţiune comună sau un macro. În Sistemul X Windows, clic pe butonul de mijloc copiază conţinutul bufferului primar la poziţia indicatorului. Multe maus-uri cu două butoane sunt configurate să emuleze un maus cu trei butoane prin apăsarea simultană a celor două butoane. Clicurile de mijloc sunt folosite des sub forma unui buton de rezervă în caz că o funcţie nu este alocată uşor.
 
Există câteva metode de intrare folosind un maus, în afară de fundamentala mişcare a dispozitivului pentru a face indicatorul să se mişte, si anume:
1. Un clic de maus reprezintă acţiunea de a apăsa un buton pe un maus cu scopul de a declanşa o acţiune, de obicei, în contextul unei interfeţe utilizator grafice (GUI) apăsarea unui buton pe ecran sau unui joc video pentru a trage cu arma într-un first-person shooter, de exemplu.

2. Simplu clic este cea mai comună metodă de a detecta intrarea de la maus. La maus-urile cu un singur buton, aceasta înseamnă folosirea butonului maus-ului. La mausurile cu mai multe butoane, aceasta înseamnă folosirea unuia dintre butoane şi este caracterizată de butonul care este apăsat (ex. clic stânga pentru apăsarea pe butonul din stânga, clic dreapta pentru apăsarea pe butonul din dreapta);

3. Un dublu clic apare atunci când un utilizator apasă butonul de două ori în succesiune rapidă. Aceasta, de obicei, determină o acţiune care este diferită de cea a unui simplu clic. De exemplu, un utilizator poate face simplu clic pentru a selecta un fişier sau dublu clic pentru a deschide acel fişier;
4. Clicurile multiple apar când utilizatorul apasă pe un buton de mai multe ori odată într-o succesiune rapidă. Aceasta generează o acţiune separată de cele ale unui simplu clic sau dublu clic. Clicul triplu, de exemplu, poate fi folosit în procesoarele de text cum ar fi Microsoft Word şi browser-web pentru a selecţiona o secţiune întreagă (de exemplu, o linie sau un paragraf de text). Aplicaţiile profesionale de tehnoredactare computerizată cum sunt QuarkXPress şi Adobe InDesign utilizează şi ele clicuri cvadruple (4 clicuri succesive pentru a selecta un paragraf) şi pentaclicuri (5 clicuri succesive pentru a selecta o zona întreagă);
5. Odată ce un utilizator a apăsat pe un obiect, el poate trage (muta) obiectul dacă ţine apăsat butonul stang al maus-ului, în timp ce mişcă mausul(clic si tragere).
Pentru o intelegere mai buna si mai simplificata a butoaneleor maus-ului, putem sa spunem ca folosirea lor de obicei se face astfel:

-butonul stânga un clic= selectarea unei instrucţiuni, meniu etc.  
-butonul din stânga dublu clic= declanşarea unei comenzi
-butonul dreapta un clic= informaţii diverse, preferinţe, opţiuni etc.  


4.Imprimanta

Este un periferic utilizat pentru tipărirea informaţiilor. Imprimantele sunt dispozitivele care pot tipari imaginile/textul din formatul digital al calculatorului pe hartie. Exista mai multe tipuri de imprimante, in functie de metoda de tiparire, cele mai populare fiind:  
 
-matriceale (cu ace) - folosită pentru documente de calitate scăzută, facturi fiscale, etc (în general documente tip), singurul model de imprimantă care permite imprimarea simultană a 2 sau 3 exemplare, folosind hârtie autocopiativă.
-cu jet de cerneală - calitate medie spre ridicată - viteză medie - pentru documente + poze/fișiere grafice)
-laser (viteză rapidă / calitate ridicată/ - folosind un toner)
-cu imprimare termică - legitimații, carduri etc.
-cu matriță - foloseste o matriță pentru imprimare
Acestea pot imprima pe hârtie de dimensiuni diferite, de la A0 - numai plottere (ploter = imprimantă de dimensiuni mai mari folosită în general de firme pentru scheme CAD, afișe etc), până la plicuri, fotografii etc.


5.Scanner-ul


 Scanner-ul este un aparat care scanează optic (sondează, explorează prin baleiaj) imagini analoagice, texte tipărite sau chiar și obiecte reale, și produce ca rezultat o imagine digitală. Se folosește pe scară largă în birouri, cel mai des sub forma unui aparat pus pe masa de lucru, plat, cu "pat" de sticlă pe care se plasează documentul de scanat. Ele permit salvarea lor in format digital in calculator, sub diferite extensii (JPG,GIF,BMP,PDF etc.). Au diferite rezolutii de scanare (ce caracterizeaza calitatea imaginii scanate) si pot include adaptoare de transparenta (pentru scanarea filmelor foto developate si a diapozitivelor). Ele pot fi conectate atat pe interfata LPT (1) a calculatorului, existand posibilitatea conectarii in cascada a unei imprimante), cat si pe porturile USB.
Desi exista scannere de toate formele si dimensiunile, totusi ele se împart în trei mari categorii: scannere de mâna, scannere pentru documente si scannere plane.
Când introduceti un document sau o poza într-un scanner sau când rulati un scanner deasupra lor, va fi proiectata o lumina puternica. O fâsie subtire din document este culeasa de un detector sensibil la lumina care transforma zonele de lumini si umbre ale documentului în semnal electric si le expediaza apoi PC-ului.
Fâsiile sunt rânduri foarte înguste, oarecum asemanatoare cu cele ale unei imagini TV. O pagina completa este formata din 1.000 pâna la 5.000 de rânduri separate. Cu cât sunt mai multe rânduri, cu atât calitatea rezultatului scanarii va fi mai buna.
Scanarea color foloseste trei seturi de detectori de lumina: rosii, verzi si albastri. Informatiile extrase cu ajutorul acestor trei seturi pot reproduce orice culoare a curcubeului.
Calitatea documentelor si pozelor scanate depinde de numarul punctelor folosite pentru a compune documentul/poza scanata si de gama de gri sau culori pe care le poate recunoaste si transfera PC-ului. Cu cât sunt folosite mai multe puncte la o poza, cu atât aceasta va fi mai clara. Aceasta proprietate se numeste rezolutie si se masoara în puncte per inci, sau dpi.
Scannerele au deseori si un program de recunoastere optica a caracterelor (OCR). Desi poate ca nu îl folositi în fiecare zi, el este capabil sa economiseasca timp pentru dumneavoastra. Citate lungi, articole din ziare si reviste sau alte tipuri de texte trebuie, în mod normal, sa fie copiate pe computer prin dactilografiere. OCR poate sari aceasta faza de culegere prin citirea automata a textelor scanate în PC si transformarea cuvintelor într-un text prin procesorul de texte, ca si cum ar fi importate dintr-o alta aplicatie.Cele mai moderne tehnologii de scanare sunt în stare să creeze (în calculator) modele 3D foarte fidele ("fotorealiste"), după obiectele reale.
 
6.Fax-ul

Un aparat de fax este un aparat electronic complex, compus dintr-un scaner, un modem și o imprimantă, care transmit date sub formă de impulsuri electrice printr-o linie telefonică unui destinatar; un alt aparat de fax transformă aceste impulsuri în imagini și le imprimă pe hârtie.
Dezvoltarea Internetului a permis dezvoltarea unui nou serviciu : "mesageria fax", numită de cele mai deseori "e-mail fax" sau "fax to mail". Această nouă tehnologie înlocuiește tot mai mult aparatele de fax propriu-zise, care consumă multă hârtie și toner/cerneală/bandă de indigo. Acest serviciu permite trimiterea faxurilor de pe un PC printr-o conexiune la Internet, prin folosirea unei interfețe web disponibile pe situl web al furnizorului.

7.Boxele sau difuzoarele
 
Sunt dispozitive de redare a sunetelor provenite de la placa de sunet. Redarea sunetului se poate face pe două sau mai multe canale audio independente, printr-o configurație simetrică. Boxele contin în interiorul lor, ca principal element, unul sau mai multe difuzoare sau un sistem de difuzoare. Difuzorul este un dispozitiv în care energia electrică de audiofrecvență, de la ieșirea placii de sunet se transformă în sunet. Această transformare se poate face prin mai multe feluri și anume: electromagnetic, electrodinamic, piezoelectric și electrostatic. Boxa propriu-zisa este de fapt o incinta acustica(o cutie) care are rolul de a adaposti difuzorul si celelalte componente din interior care o compun, cum ar fi : amplificatorul, filtrele, comutatorii, potentiometrii si conectorii. Constructiv, sunt confectionate de obicei din material plastic sau lemn. Boxele confectionate din lemn, au calitatea redării incomparabil mai buna decat a celor din plastic. Ele pot fi înlocuite cu sisteme audio performante de tipul Home Theather, care au inglobate diferite tehnologii de redare moderne precum Dolby Digital, sau efecte de spatialitate(surround), conferind utilizatorului placerea de a asculta un sunet de calitate înalta.

Acestea ar fi principalele periferice utilizate in mod curent, dar la un PC mai pot fi conectate si alte dispozitive ca:

-Microfon
-Cameră video
-Tabletă grafică
-Joystick
-Alte dispozitive.