IBM - primul calculator Personal Computer si descoperirile tehnologice.

14.IBM - primul calculator Personal Computer si descoperirile tehnologice.

IBM (International Business Machines). este o corporatie americană, producătoare de tehnologie,care este fondata din 1924. Cu peste 300.000 de angajati din întreaga lume si cu un profit de 89 de milioane de USD (cifrele din 2003), IBM este cea mai mare companie de IT din lume si una dintre putinele având continuitate, înca din secolul al XIX-lea. Compania are ingineri si consultanti în peste 170 de tari si laboratoare de dezvoltare localizate în toata lumea, în toate segmentele stiintei computerelor si ale tehnologiei informatiei; unii dintre ei fiind pionieri în zone variind de la computerele mainframe pâna la nanotehnologie.
Istoria companiei IBM a început cu decenii inaintea aparitiei calculatoarelor. Inaintea acestora, corporatia dezvoltase un echipament de procesare pe baza de cartela. Initial purta denumirea de Computing Tabulating Recording (CTR) Corporation, care a fost fondata la data de 15 iunie 1911 la Binghamton, New York. Aceasta companie s-a format pe baza fuzionarii dintre Tabulating Machine Corporation, The Computing Scale Corporation si The International Time Recording Company. Presedintele de la momentul respectiv al Tabulating Machine Corporation era Herman Hollerith, care fondase compania în 1896. Thomas J. Watson Sr., fondatorul IBM, a devenit Director General al CTR în 1914 si Presedinte în 1915. La 14 februarie1924, CTR si-a schimbat denumirea în International Business Machines Corporation.
Compania s-a facut cunoscuta prin pozitia sa de lider în domeniu, între anii 1950 si 1980 prin sisteme precum IBM 1490, IBM 7000, sau prin inventarea hard-disk-ului si prin dezvoltarea în 1981 a microcalculatorului IBM-PC, stramosul calculatoarelor personale bazate pe arhitectura x86 de astazi. De-a lungul anilor a participat, alături de diverse companii, la dezvoltarea de software pentru arhitectura PC, printre care colaborarea cu Microsoft pentru MS-DOS și OS/2. IBM este, de asemenea, unul din liderii fabricării microchipurilor, dintre care cele mai performante pe plan mondial au fost cele de 64bit care au echipat computerele firmei Apple între 2002 și 2005, cunoscute sub numele de cod Power G5 sau Power PC 970.Calculatoarele, maşinile CP/M şi Apple, nu erau numite calculatoare personale – acesta nu a fost un termen recunoscut până în august 1981, data de naştere a calculatorului IMB PC. Acest termen fost creat de piaţă, datorită acelor sisteme de microcalculatoare care au făcut posibilă existenţa calculatorului IBM PC.Deşi microprocesorul care a stat la bază calculatorului IBM PC a fost produs în 1974, calculatorul IBM PC a fost produs abia în 1981. Intel 8088 era un microprocesor pe 16 biţi, care putea lucra cu mai multă memorie şi mai rapid decât predecesorii săi. IBM a delegat o companie necunoscută(la vremea aceea), numită Microsoft, pentru a realiza un sistem de operare. Restul este, aşa cum o spun ei, istorie. IBM PC a devenit un standard, în realitate o serie de standarde care au adus la vânzarea de aproximativ 100 de milioane de calculatoare personale din 1981. Puterea marketing-ului IBM a dus la succesul lui IBM PC. IBM avea bani şi poziţia pe piaţă astfel încât să facă calculatorul IBM PC acceptat în corporaţii. Deşi e uşor să critici IBM pentru greşelile, destul de multe, făcute în dezvoltarea pieţei calculatoarelor personale şi lipsa de receptivitate faţă de o piaţă care creştea mai rapid decât putea acoperi IBM, fără amestecul lui IBM, această piaţă ar fi crescut mult mai încet şi mai fragmentat.
Calculatorul IBM PC a continuat tendinţa dată de Apple II, aducând puterea de calcul la îndemâna utilizatorilor.Posibilitatea de a-şi îmbunătăţi şi mări productivitatea personală a fost o atracţie atât de mare, încât oamenii au trecut peste orice pentru a-şi cumpăra un calculator personal. Ei au păcălit bugetele departamentale cumpărându-le ca maşini de scris sau chiar plătind diferenţa din propriul buzunar.Multe companii au avut reţineri în a urma tendinţa de introducere a calculatoarelor personale, dar au descoperit ulterior că acestea erau folosite din plin de concurenţa. În aceste companii, de obicei, Centrul de Calcul era uluit când descoperea invazia calculatoarelor personale. Fanaticii mainframe-urilor erau probabil cei mai surprinşi când aflau ce se întâmplase.Aparent peste noapte, Centrul de Calcul pierdea un procent destul de mare din prelucrările de date ale companiei. Teritoriul pe care credeau că îl stăpânesc era brusc invadat. Ceea ce era probabil cel mai tulburător pentru ei era că utilizatorii de calculatoare personale vorbeau despre informaţii şi nu doar despre coloane de date.Utilizatorii au descoperit că puteau combina şi prelucra cum doresc datele. Puteau realiza rapoarte despre ceea ce îi interesa. Pe de altă parte, dacă ai fi cerut la Centrul de Calcul un raport, ţi-ar fi dat doar un raport standard aşa cum le genera mainframe-ul. (Rapoartele standard consumau o „mică pădure” de hârtie, când toţi utilizatorii doreau doar o pagină ).Astfel a apărut o nouă tendinţă: aceea de a a-ţi realiza singur calculele. Atunci când utilizatorii doreau să facă simulări financiare de tipul „şi dacă”, ei nu mai trebuiau să meargă, cu pălăria în mână (metamorfic vorbind) la Centrul de Calcul. Puteau să-şi pornească calculatorul personal, să ruleze programul de calcul tabelar şi să realizeze o duzină de scenarii, în timpul în care Centrul de Calcul ar fi luat în considerare cererea lor.Deja nu mai exista nici  o posibilitate pentru Centrul de Calcul de a schimba lucrurile. Corporaţiile aveau toate motivele să susţină noua tendinţă şi în acelaşi timp destule motive de îngrijorare pentru anarhia care se crea. Distribuirea datelor prin companii, avea multe implicaţii şi exista marele risc de a scăpa totul de sub control.Revoluţia calculatoarelor personale, mai mult decât orice, a forţat Centrele de Calcul să-şi regândească rolul şi tehnologia pe care o foloseau. Ele nu au avut cu adevărat de ales şi au devenit Servicii de gestiunea de informaţie (Management Information Service) sau IT (Information Tehnology) sau orice altceva care conţinea cuvântul informaţie. De asemenea, au trebuit să urmeze sau cel puţin să se obişnuiască cu valul tehnologiilor aduse de calculatoarelor personale.Cu toate acestea, în anul 2005, firma IBM și-a vândut divizia de calculatoare constructorului chinez Lenovo, care a anunțat că va continua comercializarea de calculatoare IBM sub propriul nume. Tranzacția a stat la un moment dat sub semnul întrebării, fiind nevoie de aprobarea guvernului american, care a decis că această tranzacție nu impietează asupra securității SUA. Compania continuă să se axeze pe piața supercalculatoarelor, serverelor și a sistemelor integrate pentru afaceri medii și mari, contribuind la dezvoltarea Linux.In 2001 departamentul de cercetari de la IBM face o descoperire revolutionara care poate reduce dimensiunile viitoarelor computere.Compania aloca resurse uriase pentru cercetare iar in ultima vreme rezultatele devin din ce in ce mai vizibile. Daca echipele de ingineri de la IBM vor continua in acest ritm, nu este departe momentul in care un PC o sa aiba dimensiunile unui pachet de tigari. Nanotuburile de carbon sunt, dupa cum le spune si numele, nano-structuri uni-dimensionale capabile sa afiseze proprietati electrice unice. Cea mai importanta proprietate a acestora consta in utilizarea lor ca si canale pentru construirea tranzistorilor cu efect de cimp. Cercetatori de la IBM au reusit sa puna la punct primul circuit logic ce foloseste o singura molecula. Acestia au reusit sa creeze un circuit "invertor de tensiune" care este unul din cele trei circuite de baza folosite in constructia computerelor de azi. Profilul tubular al moleculei de carbon care a fost folosita pentru obtinerea circuitului este de 100.000 de ori mai subtire decit firul de par uman. Aceasta descoperire este a doua reusita obtinuta de ingineri de la IBM pentru acest an. Prima, fiind in aprilie 2001 cind acestia au reusit sa puna la punct o metoda care sa permita obtinerea unei matrici formata din tranzistori pe baza de nanotuburi de carbon (CNTFET) cu timpi de comutatie foarte buni. In acel moment sa reusit separarea nanotubutilor cu proprietati metalice de cele semiconductoare.